Isuse, Tu n-ai venit doar să înfiinţezi o sărbătoare
Tu n-ai venit, Isus să fii un punct în curgerea frenetică a vremii.
Nici n-ai venit să ne-aminteşti mai buni să fim
O zi, poate chiar două, apoi de Tine Doamne să uităm.

Dar pentru ce, Isuse ai venit Tu oare?
De ce-ai venit Copil Divin când lumea nu Te asteptă?
De ce-ai venit când Tu ştiai că doar o iesle îti va da?
Când Tu ştiai că doar o iesle rece îti va da?

Răspunsul nu-l găsesc decât în Cartea Sfântă,
Ce ai lăsat drept mărturie  pe acest pământ,
Că faptele acelea chiar există
Şi-adevărat e tot ce scrie în cuvânt.
În el îmi spui ceea ce nimeni altul
În lumea asta nu se mai avânt-a spune.

Mi-ai spus despre a Tatălui prinos de har
Că Te-a ales să te aducă pe pământ, ca dar
Un dar ce nimeni vrut-a a primi
Un dar a cărui menire nu era decât a dărui.    

În lume ai venit să ne aduci salvare,
O cale către cer şi spre o viată nouă.
Ai coborât din slavă nu doar în iesle a Te naşte
Ci-n inima celor ce Te-or cunoaşte să pui un legământ
Să faci din ei un neam de preoţi, sfânt.

Divine, ai ales o iesle ca loc spre a Te naşte
Deoarece-ai ştiut că pe pământ va fi o zi de Paşte;
O zi în care viaţa să îţi dai
Ca şi pe cel mai rău tâlhar să-l iei în rai.

Tu ai venit Isus, ca toţi prin Tine să trăim,
Chiar şi în vreme grea, prin lupte şi furtună
Ştiind că peste moarte prin Tine dăinuim
Iar dincolo de râu ne-asteaptă o lume
Unde vom fi cu toţii împreună!

  © Sabina Rosca 2002