Nu timpul trece,
Ci noi, in fuga noastra spre poimaine
Vrem sa masuram
Necrutatoarea curgere a noastra.

Nu anii se adauga in calendar,
Ci noi tot adunam la numar
Amintiri ce trebuiau traite,
Si zile ce sunt trecute
In contul fiecearui muritor.

Viata – asa cum numesc eu
Liniuta dintre anul nasterii
Si-al mortii,
Nu-i decat o secventa de-o secunda
Pierduta in infinita
Statornicie a eternitatii.

E doar un stagiu de-antrenare,
Pentru viata care vine
Si-abia atunci pot spune
Ca traiesc.

Eu nu imbatranesc
Odata cu adunarea anilor
La timpul vietuirii mele,
Ci scad din timpul
Ce-mi ramane  pana
Voi fi cu Cel ce-mi face casa
Si-mi face-n dar coroana.

Sa stiti, eu n-am sa mor,
Si nu ma degradez,
Ci praful cand
In praf se-ntoarce,
Eu doar atunci ma nasc
Pentru adevarata viata;
Al carei gust
l-am prins putin aici.
Acolo voi avea ce-aici
doar am degustat.
Voi face pentru totdeauna
Ce-aici doar am invatat.

Tot ce primesc aici
Si tot ce fac,
E doar bonusul micut, micut…
A marii promovari care
Mi se ofera cand eu voi fi
In Cer.
Acolo unde totul e etern.

Eternitatea, pentru mine
A inceput aici,
Cand am raspuns chemarii
Si am pasit
Pe Calea spre Viata
Ce n-are capat.

Si cand aicea vine seara,
Voi adormi, la fel ca toti,
Dar eu ma voi trezi,
In dimineata cea fara de apus.
 02.02.08




© Sabina Rosca